Bun venit la fabrica de operatii de hernie “bagdasar”

Preambul
===========

Am facut acest blog pentru a va povesti experienta mea in spitalul Bagdasar sectia neurochirurgie 4.
Diagnostic: dubla hernie de disc L4-L5 si L5-S1 recidivate. Primele 2 operatii au fost facute de dr. Malin si respectiv Dr. Vadim Palii ambii de la spitalul Floreasca. Binenteles ca dupa parerea lor au fost operatii reusite dar se pare ca nu a fost chiar asa.

Am ales a treia oara spitalul Bagdasar pentru ca desi am banuit conditiile naspa de aici macar vroiam experienta celor care fac multe operatii de genul asta.

Conditiile din spital sunt groaznice, peste tot vei fi jumulit de bani si vei fi tratat ca o persoana de cea mai joasa speta si asta in profida “sumelor de bani avansate”.
Dr. care m-a operat este Dr. Catana. Cat privire la succesul operatiei va voi comunica asta peste 3-4 ani pentru ca nu ma mai grabesc sa trag concluzii pripite dupa ce primele 2 operatii au recidivat o data la 2 ani.

Bun venit la fabrica de operatii de hernie “bagdasar”
====================================
Asa ar trebui sa fie pus un banner la intrarea in spital exagerand un pic.
Impresia generala este de haos controlat, de joaca cu sufletul, rabdarea si nervii pacientilor – cu scopul de a-i umili, ai jecmani si ai umili inca o data si dupa aceea.
Nu ma indoiesc ca asa sta situatia la majoritatea spitalelor insa pacientii simplii ca mine se feresc sa dea detalii, poate din superstitie, poate de frica de a nu fi tratat si mai rau la o urmatoare vizita.
Dr. Catana este un tip pragmatic, am rezolvat elegant programarea la operatie, printr-un SMS trimis seara tarziu. Desi sunt obisnuit sa ma scol la 9 de data asta am ora fixa mai de dimineata. La 7.30 ma prezint la camera 7, la parter. Lume multa dar se misca destul de repede, cam intr-o ora intru si eu mi se da un biletel pentru a face 2 analize, radiografie pulmonara si EKG. Radiografia o fac la parter cu o scula veche de vreo 40 de ani desi aflu mai incolo ca exista si un aparat mai nou. Dupa ce fac si EKG-ul sunt invitat sa ma schimb din “civil” in “bolnav oficial in pijama” si asta tot la parter intr-o incapere mica unde sunt 3 femei de servici grase care fumeaza intens si nu schiteaza vreun gest ca mi-ar acorda vreo clipa de intimitate iesind afara sau ceva de genu asta. Dupa mine mai intra o doamna ce se schimba in aceleasi conditii.  Apoi suntem condusi la etajul 2, in pijamale pe scari frecandu-ne de “civili” care trec grabiti pe langa gardianul pus pe spaga de la capatul scarilor.

Asistenta sefa
==============
Asistenta sefa ma informeaza mi-a aruncat in fata sa semnez hartia cu care eram de acord cu operatia. Am semnat-o fara sa o citesc pentru ca nu avea rost sa ma enervez.
I-am strecurat o atentie generoasa fiind convins ca ma va ajuta intr-un fel. Mare eroare: asistenta sefa nu face nimic doar incaseaza niste bani fara merit, sfatul meu nu aveti nevoie de ea!
Asistenta sefa ma informeaza ca nu sunt paturi si ca fiind din Bucuresti ar fi bine sa dorm in seara asta acasa si sa vin maine dimineata. Bucuros accept acest lucru si plec in pijama din spital.
A doua zi ma prezint din nou la ora 8. Din nou sunt informat ca nu sunt paturi si sa astept pe hol. Am certitudinea ca a uitat complet de suma oferita cu o zi inainte asa ca ii ofer din nou o suma consistenta. Degeaba! Sunt abandonat undeva pe hol circa 5 ore, unde ma trage curentul si voi intra deja racit in operatie. Intr-un final pe la 1 ma baga in salon si astept sa se elibereze patul unde o sa stau, momentan fiind inca ocupat de un baiat operat si el de vreo 3 zile, inca nerefacut dar externat rapid.

Salonul – antecamera macelariei
===============================
Salonul are 8×5 metri si sunt 16 paturi ocupate in permanenta.
Majoritatea sunt hernii de disc lombare sau cervicale, ma sunt cazuri de lovituri la cap sau tumori. Cam fiecare bolnav este cu apartinator deci in salon suntem cam 32 de persoane barbati dar cu apartinatori majoritatea femei. Atmosfera este irespirabila, nu se aeriseste decat 5 minute o data la 2 zile. Deja am dureri groaznice de cap si inca nu am intrat la operatie.
Patul meu este “special” pentru cei cu probleme cu spatele: are o mare groapa pe mijloc, ar cauza dureri si unuia sanatos daramite unui proaspat operat. Aveam sa imi dau seama de asta dupa operatie cand orice pozitie mi se parea imposibila.

In spital primesti numai Algocalmin. In rest cumperi tot: pansamente, bramule, medicamente, perfuzii etc.
Gardienii de la intrare au ca singur scop obtinerea de cat mai multi bani pentru propriul buzunar, jefuind apartinatorii care sunt nevoiti sa iasa din spital dupa medicamente de mai multe ori.
Serviciile de spalatorie, catering (o gluma de catering) si de curatenie sunt externalizate. Sunt curios cum arata contractele cu firmele private care fac aceste servicii de foarte proasta calitate.
Asistentele pun fasele de sange pe aceeasi masa unde stau portiile noastre de mancare. In singura chiuveta din salon e  ceva revoltator, scarbos si periculos. Nu imi dau seama ce anume, vad asta doar din expresia unei doamne – sotia unui operat coleg de salon.

Deci singurul lucru bun din aceasta macelarie ar fi experienta doctorilor, faptul ca fac operatii de acest tip pe banda rulanta, cate 3-4 pe zi fiecare poate si mai multe.

Operatia – sau cum duci mielul la taiere
=========================================

Ritualul operatiei incepe cu frizerul spitalului care vine sa rada zona ce urmeaza a fi operata. Il refuz politicos si recurg la propriul aparat de ras.
Pe la 7 seara vine un infirmier si imi zice ca a sosit clipa. Infasc in graba cele 2 plicuri pt asistentele din salon si pt Dr. anestezist si plec cu el.
Ma duce printr-un labirint de colidoare friguroase unde se lucreaza inca la renovare (de vreo 4 ani se tot lucreaza!)
Intru un zona salilor de operatii, pe un culoar la fel de friguros si sunt invitat sa stau pe un pat soios cu dosarul medical langa mine. Timpul de asteptare de aici este nedefinit. Se asteapta ca precedentul “miel” sa fie “procesat”.
In acest timp aud zgomote diverse, pacanitul sec al aparatului ce masoara ritmul cardiac, rasete in fundal sau pasi grabiti si nervosi. Printr-o usa semideschisa zaresc o cuva de inox pusa pe un perete unde ar fi fost faianta dar acum nu mai e. Impresia generala este de vechi, saracie, spital pe timp de razboi, conditii mai mult decat precare.

Dupa o perioada iese pe acea usa medicul anestezist, 2-3 intrebari rapide, 15 secunde, ia plicul si pleaca.

Iese si dr. Catana din precedenta operatie, imi pare cam obosit si  incercand sa fiu un pic spiritual sau sa am asa un contact ii zic pe un ton stupid: … sunteti in forma domnule doctor?
Pentru ca era deja 7 seara si eu il stiam trezit de la 7 dimineata sunt foarte ingrijorat de puterea lui de concentrare la aceasta ora.

Am facut acest blog pentru a va povesti experienta mea in spitalul Bagdasar sectia neurochirurgie 4.
Diagnostic: dubla hernie de disc L4-L5 si L5-S1 recidivate. Primele 2 operatii au fost facute de dr. Malin si respectiv Dr. Vadim Palii ambii de la spitalul Floreasca. Binenteles ca dupa parerea lor au fost operatii reusite dar se pare ca nu a fost chiar asa. 

Am ales a treia oara spitalul Bagdasar pentru ca desi am banuit conditiile naspa de aici macar vroiam experienta celor care fac multe operatii de genul asta.

Conditiile din spital sunt groaznice, peste tot vei fi jumulit de bani si vei fi tratat ca o persoana de cea mai joasa speta si asta in profida “sumelor de bani avansate”.
Dr. care m-a operat este Dr. Catana. Cat privire la succesul operatiei va voi comunica asta peste 3-4 ani pentru ca nu ma mai grabesc sa trag concluzii pripite dupa ce primele 2 operatii au recidivat o data la 2 ani.

Bun venit la fabrica de operatii de hernie “bagdasar”
====================================
Asa ar trebui sa fie pus un banner la intrarea in spital exagerand un pic.
Impresia generala este de haos controlat, de joaca cu sufletul, rabdarea si nervii pacientilor – cu scopul de a-i umili, ai jecmani si ai umili inca o data si dupa aceea.
Nu ma indoiesc ca asa sta situatia la majoritatea spitalelor insa pacientii simplii ca mine se feresc sa dea detalii, poate din superstitie, poate de frica de a nu fi tratat si mai rau la o urmatoare vizita.
Dr. Catana este un tip pragmatic, am rezolvat elegant programarea la operatie, printr-un SMS trimis seara tarziu. Desi sunt obisnuit sa ma scol la 9 de data asta am ora fixa mai de dimineata. La 7.30 ma prezint la camera 7, la parter. Lume multa dar se misca destul de repede, cam intr-o ora intru si eu mi se da un biletel pentru a face 2 analize, radiografie pulmonara si EKG. Radiografia o fac la parter cu o scula veche de vreo 40 de ani desi aflu mai incolo ca exista si un aparat mai nou. Dupa ce fac si EKG-ul sunt invitat sa ma schimb din “civil” in “bolnav oficial in pijama” si asta tot la parter intr-o incapere mica unde sunt 3 femei de servici grase care fumeaza intens si nu schiteaza vreun gest ca mi-ar acorda vreo clipa de intimitate iesind afara sau ceva de genu asta. Dupa mine mai intra o doamna ce se schimba in aceleasi conditii.  Apoi suntem condusi la etajul 2, in pijamale pe scari frecandu-ne de “civili” care trec grabiti pe langa gardianul pus pe spaga de la capatul scarilor.

Asistenta sefa
==============
Asistenta sefa ma informeaza mi-a aruncat in fata sa semnez hartia cu care eram de acord cu operatia. Am semnat-o fara sa o citesc pentru ca nu avea rost sa ma enervez.
I-am strecurat o atentie generoasa fiind convins ca ma va ajuta intr-un fel. Mare eroare: asistenta sefa nu face nimic doar incaseaza niste bani fara merit, sfatul meu nu aveti nevoie de ea!
Asistenta sefa ma informeaza ca nu sunt paturi si ca fiind din Bucuresti ar fi bine sa dorm in seara asta acasa si sa vin maine dimineata. Bucuros accept acest lucru si plec in pijama din spital.
A doua zi ma prezint din nou la ora 8. Din nou sunt informat ca nu sunt paturi si sa astept pe hol. Am certitudinea ca a uitat complet de suma oferita cu o zi inainte asa ca ii ofer din nou o suma consistenta. Degeaba! Sunt abandonat undeva pe hol circa 5 ore, unde ma trage curentul si voi intra deja racit in operatie. Intr-un final pe la 1 ma baga in salon si astept sa se elibereze patul unde o sa stau, momentan fiind inca ocupat de un baiat operat si el de vreo 3 zile, inca nerefacut dar externat rapid.

Salonul – antecamera macelariei
===============================
Salonul are 8×5 metri si sunt 16 paturi ocupate in permanenta.
Majoritatea sunt hernii de disc lombare sau cervicale, ma sunt cazuri de lovituri la cap sau tumori. Cam fiecare bolnav este cu apartinator deci in salon suntem cam 32 de persoane barbati dar cu apartinatori majoritatea femei. Atmosfera este irespirabila, nu se aeriseste decat 5 minute o data la 2 zile. Deja am dureri groaznice de cap si inca nu am intrat la operatie.
Patul meu este “special” pentru cei cu probleme cu spatele: are o mare groapa pe mijloc, ar cauza dureri si unuia sanatos daramite unui proaspat operat. Aveam sa imi dau seama de asta dupa operatie cand orice pozitie mi se parea imposibila.

In spital primesti numai Algocalmin. In rest cumperi tot: pansamente, bramule, medicamente, perfuzii etc.
Gardienii de la intrare au ca singur scop obtinerea de cat mai multi bani pentru propriul buzunar, jefuind apartinatorii care sunt nevoiti sa iasa din spital dupa medicamente de mai multe ori.
Serviciile de spalatorie, catering (o gluma de catering) si de curatenie sunt externalizate. Sunt curios cum arata contractele cu firmele private care fac aceste servicii de foarte proasta calitate.
Asistentele pun fasele de sange pe aceeasi masa unde stau portiile noastre de mancare. In singura chiuveta din salon e  ceva revoltator, scarbos si periculos. Nu imi dau seama ce anume, vad asta doar din expresia unei doamne – sotia unui operat coleg de salon.

Deci singurul lucru bun din aceasta macelarie ar fi experienta doctorilor, faptul ca fac operatii de acest tip pe banda rulanta, cate 3-4 pe zi fiecare poate si mai multe.

asistenta incepatoare sau cea experimentata?

Operatia – sau cum duci mielul la taiere
=========================================

Ritualul operatiei incepe cu frizerul spitalului care vine sa rada zona ce urmeaza a fi operata. Il refuz politicos si recurg la propriul aparat de ras.
Pe la 7 seara vine un infirmier si imi zice ca a sosit clipa. Infasc in graba cele 2 plicuri pt asistentele din salon si pt Dr. anestezist si plec cu el.
Ma duce printr-un labirint de colidoare friguroase unde se lucreaza inca la renovare (de vreo 4 ani se tot lucreaza!)
Intru un zona salilor de operatii, pe un culoar la fel de friguros si sunt invitat sa stau pe un pat soios cu dosarul medical langa mine. Timpul de asteptare de aici este nedefinit. Se asteapta ca precedentul “miel” sa fie “procesat”.
In acest timp aud zgomote diverse, pacanitul sec al aparatului ce masoara ritmul cardiac, rasete in fundal sau pasi grabiti si nervosi. Printr-o usa semideschisa zaresc o cuva de inox pusa pe un perete unde ar fi fost faianta dar acum nu mai e. Impresia generala este de vechi, saracie, spital pe timp de razboi, conditii mai mult decat precare.

Dupa o perioada iese pe acea usa medicul anestezist, 2-3 intrebari rapide, 15 secunde, ia plicul si pleaca.

Iese si dr. Catana din precedenta operatie, imi pare cam obosit si  incercand sa fiu un pic spiritual sau sa am asa un contact ii zic pe un ton stupid: … sunteti in forma domnule doctor?
Pentru ca era deja 7 seara si eu il stiam trezit de la 7 dimineata sunt foarte ingrijorat de puterea lui de concentrare la aceasta ora.

Posted in Uncategorized | Leave a comment